Deşi accesul la justiţie nu este menţionat în mod expres de directivele privind nediscriminarea printre exemplele de bunuri şi servicii, este de înţeles că se înscrie în sfera de aplicabilitate a conceptului, în măsura în care sistemul de instanţe reprezintă un serviciu oferit publicului de către stat în schimbul unei remuneraţii. La nivelul minim, directivele privind nediscriminarea impun statelor membre să instituie proceduri judiciare şi/sau administrative care să permită persoanelor să-şi exercite drepturile ce le revin în baza directivelor. În plus, este un principiu consacrat al dreptului UE că persoanele trebuie să beneficieze de „dreptul la protecţie judiciară efectivă” a drepturilor ce derivă din legislaţia UE.
Astfel, chiar dacă nu se poate susţine că „bunurile şi serviciile” includ „accesul la justiţie”, se poate afirma cu certitudine că accesul la justiţie există ca drept de sine stătător (fără obligaţia de a dovedi discriminarea) în legătură cu aplicarea directivelor ca atare.
Dreptul de acces la justiţie este garantat ca drept de sine stătător în cuprinsul Conventiei Europene pentru Drepturile Omului,în contextul dreptului la un proces echitabil, în temeiul articolului 6. CEDO a soluţionat mai multe cauze referitoare la discriminare în permiterea accesului la justiţie.
Un domeniu deosebit de important este sfera „personală”: viaţa privată şi de familie, adopţia, domiciliul şi căsătoria în care statele membre nu au acordat UE puteri extinse de legiferare.
Conform celor stipulate in conventii internationale, s-au vizat aprecierea tratamentului diferenţiat în legătură cu reglementările în materie de succesiuni, accesul părinţilor divorţaţi la copii şi chestiuni de paternitate. Articolul 8 se va extinde şi la aspectele legate de adopţie.
În plus, CEDO a stabilit sfera generală de aplicare a acestor prevederi, cu referire la jurisprudenţa anterioară: „noţiunea de «viaţă privată» în sensul articolului 8 din convenţie este un concept larg care include, între altele, dreptul de a stabili şi dezvolta relaţii cu alte fiinţe umane […] dreptul la «dezvoltare personală» […] sau dreptul la autodeterminare ca atare. Ea cuprinde elemente precum numele, […] sexul, orientarea sexuală şi viaţa sexuală, care intră în sfera personală protejată de articolul 8 […] şi dreptul la respectarea deciziei de a avea sau de a nu avea copii”
Jurist, Tohătan Ioan-Ștefan
