Proiecte

Discriminarea nu tinde să se manifeste într-o manieră deschisă şi uşor de identifi­cat. Probarea unui caz de discriminare directă este adesea dificilă, chiar dacă, prin definiţie, tratamentul diferenţiat este „în mod deschis” bazat pe o caracteristică a victimei. Motivul tratamentului diferenţiat este, de multe ori, neexprimat sau superficial asociat altui factor (precum prestaţiile condiţionate de pensionarea unei persoane care sunt asociate vârstei drept criteriu protejat). În acest sens, cazurile în…

Deşi legislaţia UE nu enumeră în mod expres limba, culoarea sau ascendenţa drept criterii protejate, acest lucru nu înseamnă că aceste caracteristici nu ar putea fi pro­tejate ca făcând parte din rasă sau originea etnică, în măsura în care limba, culoarea şi ascendenţa sunt asociate intrinsec rasei şi originii etnice. De asemenea, s-ar părea că, în măsura în care factorii care intră în componenţa cetăţeniei sunt relevanţi şi pentru rasă…

Protecţia împotriva discriminării în domeniul accesului la bunuri şi servicii, inclusiv locuinţe se aplică criteriului “rasă” prin Directiva privind egalitatea de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică şi criteriului “sex” prin Directiva de aplicare a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei privind accesul la bunuri şi servicii şi furnizarea de bunuri şi servicii. Directiva de aplicare a principiu­lui egalităţii de tratament între femei şi…

În cadrul dreptului european privind nediscriminarea, un mecanism de protecţie poate fi exprimat în termeni generali sau în termeni specifici mai limitativi. Abor­darea adoptată de CEDO constă în utilizarea unui mecanism de protecţie exprimat în termeni generali, atât în cazul discriminării directe, cât şi în cazul discriminării indirecte. În schimb, dreptul UE prevede numai mecanisme de protecţie specifice limitative pentru discriminarea directă şi un mecanism de protecţie general numai în…

Interdicţia hărţuirii şi a instigării la discriminare ca parte din dreptul UE privind nediscriminarea repre­zintă evoluţii relativ noi, care au fost introduse pentru a permite o protecţie mai cuprinzătoare Hărţuirea reprezintă un tip specific de discriminare în temeiul directivelor UE privind nediscriminarea. Aceasta fusese tratată anterior ca o manifestare concretă a discri­minării directe. Abordarea sa ca subiect separat în cadrul directivelor, se bazează mai degrabă pe importanţa pe care o…

Rapoartele realizate în ultima perioadă de instituții international, constată că în România existentă o legislație favorabilă pentru prevenirea și combaterea discriminării, însă ar fi necesară o implicare mai mare a autorităților în implementarea acestei legislații. Strategia cuprinde direcţiile de acţiune, obiectivele și rezultatele urmărite în domeniul egalităţii, nediscriminării, promovării incluziunii și a diversităţii. Ea are la bază obiectivele prioritare fixate la nivel european și internaţional, în vederea armonizării cu cerinţele…

Scopul dreptului privind nediscriminarea este de a asigura tuturor persoanelor per­spective egale şi echitabile de acces la oportunităţile disponibile în societate. Facem alegeri în fiecare zi atunci când decidem cu cine socializăm, unde ne facem cumpă­răturile şi unde lucrăm. Preferăm anumite lucruri şi anumiţi oameni în locul altora. Chiar dacă exprimarea preferinţelor noastre subiective este un lucru comun şi nor­mal, este posibil ca în unele momente să exercităm funcţii care…

Strategia națională pentru prevenirea și combaterea discriminării „Egalitate, incluziune, diversitate” pentru perioada 2016-2020, își propune să reducă numărul cazurilor de discriminare din societatea românească, să promoveze egalitatea în drepturi și de șanse pentru toți, prin măsuri coerente, integrate și interinstituționale, astfel încât să contribuie la dezvoltarea unei societăți care este inclusivă și în care diversitatea este prețuită. România, ca stat democratic european, susține o politică publică de prevenire și sancționare…